luni, august 21

MARJANE SATRAPI: PERSEPOLIS (VOLUMELE I ȘI II)





„Memoriile unei maturizări în Iranul revoluţionar, Persepolis aruncă o privire fără egal într-un mod de viaţă aproape necunoscut şi greu accesibil. Satrapi a ales să-şi spună remarcabila poveste într-o minunată carte de benzi desenate, unică şi indispensabilă. Îţi lasă o senzaţie ciudată, ca şi când ai citit un mesaj într-o sticlă de un naufragiat.”
Time


    Romanul lui Marjane Satrapi „Persepolis” este primul roman grafic pe care l-am citit. Auzisem numai lucruri bune despre el înainte şi eram extrem de curioasă. Pot doar să vă spun că mi-a plăcut extraordinar de tare, m-a prins sub vraja sa şi m-a făcut să călătoresc în timp şi spaţiu, din Iran în Austria sau Franţa.

     Imediat ce te obişnuieşti cu un alt fel de spunere a poveştilor, te îndrăgosteşti iremediabil de stilul lejer, dar antrenant al autoarei. „Persepolis” este o altfel de autobiografie, care ne poartă prin istoria bogată a Iranului, începând cu anul 1979 şi terminând cu 1994, cu plecarea definitivă a autoarei din ţara sa de baştină, în care nu reuşea deloc să se regăsească. Este o poveste extrem de tristă, atingând puncte sensibile din istoria unei ţări altădată prospere, acum, măcinată de războaie, pe care însă, scriitoarea, o condimentează cu un umor spumos, deoarece, spune ea:

„Îţi poţi plânge de milă doar dacă problemele tale sunt cât de cât suportabile… Când depăşeşti limita asta, singurul mod de a suporta insuportabilul este să-l iei în râs.”
🌹🙆🌹


     „Persepolis” este un roman în patru părţi, fiecare dintre acestea surprinzând etape importante din viaţa scriitoarei: copilăria, adolescenţa, prima dragoste, înstrăinarea, reîntoarcerea, căsătoria, divorţul, plecarea definitivă în Franţa.

      Romanul este povestea unei vieţi, cea a lui Marjane Satrapi, alintată de către părinţi Marji. Este un copil ca oricare altul, însă evenimentele la care este nevoită să asiste nu sunt deloc obişnuite, pentru că s-a născut într-o ţară măcinată de războaie. Trăieşte în Teheran, alături de familia sa, una cu păreri extrem de liberale, care îi permit ei să se dezvolte într-un mod extrem de frumos, transformând-o într-o femeie puternică, gata oricând să îşi spună în mod deschis părerea, indiferent de consecinţele care ar fi putut decurge din aceasta.

     Înainte de revoluţia din anul 1979, familia ei avea un venit frumos, iar ei trăiau o viaţă prosperă, fapt care o intriga pe Marjane, pentru că i se părea ciudat să aibă un Cadillac atunci când alţii nu aveau ce mânca sau o bonă care să nu mănânce cu ei la masă. Imediat cu venirea revoluţiei, viaţa lor începe să se schimbe. Încearcă să se refugieze în cărţi, descoperind mult mai repede decât o fac copiii obişnuiţi pe Marx, Bakunin, Che Guevarra şi alţi revoluţionari din lumea întreagă. Fără să conştientizeze neapărat, ajunge să îi judece pe cei din jurul ei conform ideologiei celor aflaţi la putere. Nu înţelege chiar foarte bine evenimentele istorice la care ia parte, dar încearcă să îşi pună gândurile în ordine. Nu este uşor, este doar un copil, care observă înlăturarea de la putere a Şahului, trecerea de la monarhie le republică islamică şi de la o ţară liberă la un fantism religios care îi transformă pe cei fără merite deosebite în conducători. Se ajunge la segregarea femeilor, la impunerea vălului, la lipsa educaţiei, ceea ce conduce la trimiterea ei în Austria la doar 14 ani.

     Deşi aici ar trebui să îi fie mai bine, nu mai este război şi are libertate absolută, Marjane nu se simte bine, nu se regăseşte, libertatea nu este ceea ce credea ea. Se împrieteneşte cu anarhiştii, cunoaşte prima dragoste, trăieşte pe străzi, dar tot nu se simte înţeleasă. Resimte angoasa oricărui imigrant: trebuie să muncească mai mult pentru a ajunge undeva sus, dar mereu va fi văzută ca o străină şi i se va arunca în faţă.

     Reîntoarsă în Iran, la 18 ani, după o poveste de dragoste ratată, nu reuşeşte să se regăsească nici aici: este prea occidentală pentru ţara ei… 

🌹🙆🌹



     Pentru a afla mai multe despre experienţele ei, vă invit să citiţi romanul. Nu vă va lua foarte mult timp, dar merită.

     Mi-a plăcut foarte tare noua mea experineţă cu un roman grafic. E extrem bine-scris,  antrenant, este o adevărată călătorie spre sine prin intermediul lui Marjane Satrapi, căci, inevitabil, urmărind povestea ei, ajungi să îţi pui întrebări despre tine. Este, de asemenea, o incursiune din interior asupra Iranului, determinându-ne să observăm chestiuni mai puţin comode, dar necesare, într-o lume a diversităţii, în care graniţele nu mai reprezintă chiar o barieră între noi. 


duminică, august 20

RODICA OJOG BRAȘOVEANU: O BOMBĂ PENTRU REVELION



     Scriitoarea Rodica Ojog Braşoveanu este, cu siguranţă, maestra stilului poliţist din literatura română. Cărţile sale reuşesc întotdeauna să mă surprindă într-un mod extrem de plăcut şi să mă ţină cu sufletul la gură până la ultima pagină. Nu a făcut excepţie de la aceasta nici romanul „O bombă pentru Revelion”, primit drept provocare pe grupul Prefaţă de carte şi Porţia de citit (alege o carte cu iniţiala numelui tău). Este un roman extrem de antrenant, care ar putea fi cu succes scenariul unui film, mult mai potrivit, din punctul meu de vedere, în perioada rece, în apropierea Anului Nou, când ai fi mult mai pătruns de spiritul acelei manifestări sociale.
      Prima dată, acest roman a fost publicat în anul 1981, în plină eră comunistă, când a trebuit să poarte un cu totul alt titlu decât cel actual, pentru a scăpa de cenzura acelor timpuri. Denumit iniţial „Ştafeta” (titlu care zic eu nu era chiar atât de rău, surprinde destul de bine acţiunea pusă în scenă), romanul a primit titlul actual, cel la care se gândise iniţial autoarea – „O bombă pentru Revelion”. Titlul şochează chiar şi în prezent, pentru că nu este o metaforă, ci vorbeşte despre o bombă reală, ceea ce mă duce mai mult cu gândul la un film american.

🎉👒🎉

     Acţiunea are acea atmosferă sărbătorească, purtându-ne prin diverse case, la mesele festive ale unor bucureşteni din diverse clase sociale. Romanul are efervescenţa specifică Revelionului, numai că totul se desfăşoară mult mai alert, iar artificiile sunt înlocuite de aşteptarea exploziei bombei, pe care cei din miliţie (poliţia din alte timpuri) tot încearcă să o găsească, mergând din aproape în aproape într-o cursă nebunească de oprire a unei tragedii. Tocmai aceste căutări transformă romanul într-unul poliţist şi întreţin misterul, pentru că, altfel, aflăm încă de la început cine este făptaşul şi care sunt motivele din spatele planului său abominabil.
      Încă din primele pagini, autoarea ne anunţă că se va întâmpla ceva groaznic, în ciuda atmosferei sărbătoreşti existente în fiecare casă din Bucureştii de imediat după cutremurul din 1977. Ea ne anunţă acest lucru prin Corina Manea, care, înainte de primirea invitaţilor de Anul Nou, este sunată de amantul ei, Andrei Gogan, care îi cere să se vadă în mod necesar, fără a îi lăsa dreptul la replică. Ea ştie că s-a întâmplat ceva grav, altfel, el nu ar fi petrecut cu ea această sărbătoare, având o nevastă extrem de posesivă şi de geloasă, care voia să ştie întotdeauna unde se află soţul ei. Iubitul ei pare a se fi schimbat la 180 de grade, nu mai este acel tip galant de altădată, ci are un plan nebunesc, pe care Corina îl refuză în primă fază: prins asupra faptului (era responsabil cu administrarea unui magazin cu produse de lux, pe care îl delapidase de-a lungul timpului) de către unul dintre angajaţi şi ameninvat cu un control judiciar, care ar fi scos totul la lumină şi ar fi condus la ruinarea lui, Andrei doreşte să arunce în aer magazinul, singura soluţie pe care o întrevede pentru a scăpa de închisoare. Nu poate face aceasta singur, pentru că ar fi prea bătător la ochi, dar îşi construieşte un adevărat alibi şi o trimite pe amanta sa să plaseze în magazin un casetofon cu o bombă în interior, programtată să explodeze cândva, pe când magazinul era gol. Acesta este planul, dar, cum niciodată planurile nu ies chiar aşa cum ne dorim, casetofonul este luat de angajatul său, Florea, cu gândul de a avea muzică în noaptea de Revelion. Corina observă acest lucru şi, speriată, alege să spună totul la poliţie, pentru ca oameni nevionovaţi să nu plătească cu viaţa. Însă, Gogan nu vrea ca lumea să afle şi încearcă să scape de ea, sugrumând-o. Tânăra este găsită însă la timp şi salvată, iar ea povesteşte tot ceea ce s-a întâmplat. Din acest moment, porneşte o cursă nebună pentru găsirea aparatului şi a bombei din interior. Deşi la început totul pare simplu, lucrurile se precipită, pentru că acest casetofon este plimbat prin întreg Bucureştiul, de la o persoană la alta, fapt ce îi face pe cei care conduc ancheta, colonelul Dăneţ şi locotententul Moşoianu, să se întrebe în ce cursă drăcească s-au angajat şi ce soartă cumplită îşi râde de ei.
       Aceasta este în mare acţiunea, căutările merg din aproape în aproape şi, tocmai când credeau că au găsit aparatul, ceva neaşteptat schimbă traiectoria, iar ei trebuie să o ia de la capăt, din ce în ce mai disperaţi că vor ajunge prea târziu şi că o adevărată tragedie va avea loc. Însă, nu acţiunea în sine dă savoare cărţii, ci tipologiile umane prezentate, căci autoarea realizează, ca în majoritatea romanelor sale, o adevărată frescă socială. Pe urmele bombei, pătrundem din casă în casă şi cunoaştem diferite tipuri de oameni, specifici acelor timpuri şi, aş spune eu, încă prezente şi astăzi: tipul avarului, tipul parvenitei sociale, tipul visătorului, care încă ar vrea să revină timpurile de altădată, tipul femeii uşoare, dar cu mari pretenţii de doamnă bine, de lume etc. De asemenea, observăm tarele sociale, precum şi dezumanizarea fiinei umane, care o conduc la pierderea uzului raţiunii, aşa cum se întâmplă cu Andrei Gogan, care, pus în situaţia de a pierde tot ceea ce avea, apelează la gesturi extreme, în disperarea sa de a scăpa basma curată.
În plus faţă de toate aceste elemente, autoarea analizează cu o mare fineţe şi realitatea societăţii acelor timpuri, când hrana nu era chiar atât de bogată, iar oamenii avea anumite bucate mai alese doar datorită pieţei negre; teama de a pierde totul care exista la acel moment, petrcerea timpului alături de prieteni, savurând muzica ce se putea asculta din surse nu tocmai acceptate de sistem; trecerea ilegală a frontierei pentru a fugi la sârbi, fapt care, cred, anima destul de multă lume în acea perioadă… Mi s-a părut extrem de îndrăzneţ şi cu o tematică extrem de modernă, de aceea am şi căutat date despre roman, să mă asigur că a fost scris înainte de 1989.

🎉👒🎉

      Romanul a primit 5 stele pe Goodreads. Este unul extrem de savuros datorită tuturor acestor minuţioase analize ale fiinţei umane. Acţiunea în sine îţi ţine toate simţurile treze şi nu te lasă să laşi romanul din mână până la ultima pagină.



vineri, august 18

CĂRȚILE DE COLORAT PENTRU ADULȚI



      
Mult timp am refuzat cu înverșunare să colorez, să mă apropii de cărțile de colorat pentru adulți. Am considerat, la fel ca mulți alții, că aceasta este o activitate specifică doar copiilor și că, odată devenit mare, nu mai se cade să ai această activitate, că nu mai este ceva destinat mie. Ei bine, ca multe alte preconcepții care au căzut una după alta în ultimul timp, și aceasta a dispărut. Mi-am dat seama că nu este deloc rău să îți dedici puțin din tipul tău colorării, mai ales dacă în fața ta ai o carte minunată, care te îndeamnă la visare și care îți creează o adevărată feerie, o lume magică la care altfel nu aveai acces. Am descoperit că nu e rău să te întorci uneori spre copilul din tine și să te lași purtat de val, să colorezi și să te simți mai bine. În plus, această activitate aduce cu sine multiple beneficii, printre care amintesc:



     1. Coloratul te ajută să te relaxezi. Nu știu dacă ați încercat, dacă nu, vă recomand cu drag, căci așa se vor estompa toate în jurul vostru și veți deveni mai fericiți și mai lipsiți de griji colorând, încât nici nu vă veți da seama când trece timpul.
       


      2. Prin intermediul coloratului, scapi de stres și anxietate. Este demonstrat deja că această activitate acționează asupra centrului fricii din creierul nostru (amigdala creierului), ajutându-ne mintea să se relaxeze și să primească odihna de care are nevoie. 
       Încă de acum o sută de ani, psihiatrii din întreaga lume își tratau pacienții prin intermediul coloratului, ca parte a terapiei. Se pare ca această metodă era folosită de către Carl Jung, care le oferea pacienților săi desene mandala. Această formă de colorat o găsim și astăzi, dar, oricare ar fi metoda aleasă, efectele vor fi aceleași.



     3. Coloratul îți ajută creierul să se concentreze mult mai bine asupra activităților pe care le are de făcut în viața de zi cu zi.  Această activitate te face să lași totul deoparte și să te concentrezi doar la ceea ce faci, să reduci problemele din jurul tău și să te organizezi mult mai bine.



      4. Coloratul te ajută să devii mai creativ și să ai o anumită viziune. Această activitate împletește logica, prin intermediul căreia colorăm formele, cu creativitatea, care ne permite să amestecăm și să potrivim culorile. 


      5.  Coloratul este o adevărată formă de terapie, sănătate pentru minte și suflet. Psihologul Gloria Martinez Ayala a spus că toate cărțile de colorat, dar mai ales cele gen puzzle, sunt o formă de terapie și poate încetini sau preveni demența, mai ales în cazul persoanelor mai în vârstă, predispuse la această boală. 



       6. Coloratul ne ajută să ne întoarcem spre copilărie și spre copilul din noi. Întoarcerea spre copilul din noi este o metodă folosită adesea în cazul adulților care obișnuiesc să fie prea duri cu ei înșiși. Aceștia se cufundă prea mult în muncă și alte activități, dar nu sunt niciodată mulțumiți cu ceea ce fac. Întoarcerea spre copilărie și împăcarea cu trecutul și rezolvarea problemelor de atunci ajută adultul să devină mult mai relaxat și fericit.



     Dacă nu ați colorat până acum, ar fi cazul să începeți. Beneficiile asupra sănătății voastre vor fi extraordinare. Lăsați prejudecățile deoparte și, la sfârșitul zilei, după ore întregi de oboseală, lăsați copilul din voi să iasă la suprafață și relaxați-vă! Veți observa că totul în jur dispare și că veți putea călători fără a vă mișca din confortul casei voastre. 


Vizitatorii blogului


website hit counter