luni, aprilie 24

CUM FACEM SĂ CITIM MAI MULT




Mihai Eminescu spunea: „Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imaginaţii.” Într-adevăr, cărțile au darul de a mă purta întotdeauna prin noi lumi, de a mă face să privesc lumea din noi și noi perspective, de a îmi pune întrebări, de a vrea mai mult. Citesc de când am reușit să deslușesc primele cuvinte într-un Abecedar și, de atunci, nimeni nu m-a mai putut ori. Cum ar putea, când datorită cărților reușeam să călătoresc atât demult, să fac lucruri deosebite alături de personajele mele preferate?! Într-adevăr: „Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridică din viaţa ta.. către o lume cu totul nouă, o nouă perspectivă. O carte este ca un vis pe care îl împrumuţi de la un prieten.” (Dave Kellett)
Însă, de când am crescut, nu știu unde tot fuge timpul acesta de mine. Mi se pare că s-a condensat atât de tare, încât s-a făcut mic, mic și nu îmi permite să citesc atât de mult pe cât mi-aș dori să o fac. În ultimul timp, am ajuns să apelez la diferite timpuri, pentru a putea împăca toate activitățile pe care trebuie să le duc la îndeplinire și am să împărtășesc cu voi ce anume mă ajută să reușesc să citesc un pic mai mult:
● obișnuiesc să iau oriunde cu mine o carte în geantă. Aleg acele cărți mai mititele, care pot încăpea cu ușurință în geantă și pe care le pot căra după mine oriunde. Astfel, cum prind un moment liber, deschid și citesc.
●am început să citesc în paralel. Da, știu, unii ar spune că aceasta înseamnă sabotare, că îmi stric singură plăcerea, însă, ce să fac, am prea multe cărți pe care îmi doresc în mod necesar să le citesc și timp prea puțin la dispoziție. De regulă, este vorba de o carte în format electronic și de o carte fizică. Cel mai mult, citeam câte 3, 4 cărți, asta prin facultate, când erai musai. Acum, parcă nu îmi mai iese, cred că am mai îmbătrânit puțintel… Două sunt suficiente.
●îmi impun un anumit număr de pagini de citit în ziua respectivă. Știu că pare ceva inutil, însă am zile când sunt extrem de obosită, iar atunci când privesc în agendă că nu am citit mai nimic, parcă mă motivează mai tare și resimt gustul cititului chiar și după o zi lungă și obositoare.
● de regulă, am o rutină de citit. Când lucram în școală, mă trezeam cu o oră mai devreme și citeam în timp ce îmi beam cafeaua. Acum, citesc mai mult seara, când mă cufund în fotoliul preferat și încep să mă cufund în lumea literaturii.

Acestea sunt câteva din lucrurile care pe mine mă ajută să citesc mai mult. Care sunt trucurile voastre? Ce anume vă determină să citiți mai mult?

sâmbătă, aprilie 22

J.K. ROWLING: ANIMALE FANTASTICE ȘI UNDE LE POȚI GĂSI - SCENARIU ORIGINAL




Magie, creaturi fantastice, personaje cu puteri vrăjitorești, New York, obiecte cu puteri deosebite, toate acestea sunt ingredientele unei lumi fantastice minunate, după cum ne-a obișnuit J. K. Rowling încă de la seria „Harry Potter”.
Mi-am dorit „Animale fantastice și unde le poți găsi – scenariu original” încă de când am auzit de el. J. K. Rowling este una dintre scriitoarele mele preferate, care reușește întotdeauna să creeze universuri minunate, care te fac să crezi că tot ceea ce cunoaștem nu este real, că, dincolo de ceea ce ni se pare a fi normal, există alte lumi, în care totul este posibil.
Acest roman este amintit în seria „Harry Potter”, fiind unul dintre materialele de studiu de la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Cartea de față prezintă modul în care aceasta a luat ființă, arătând cât de documentată și de demnă de încredere este.
Forma este una deosebită față de ceea ce am citit până acum, se apropie oarecum de o piesă de teatru, însă, parcă indicațiile scenice sunt mult mai puține. Este prima dată când am șansa de a mă apropia de un scenariu de film și pot să spun că mi-a plăcut foarte tare, mă ajută să îmi creionez în propria minte întreaga lume creată de autoare. La toate acestea, se adaugă imaginile minunate pe care le întâlnim în carte, care ne prezintă unele dintre animalele fantastice și ne introduc mai bine în atmosfera operei.



Acțiunea debutează cu povestea lui Grindewald, un vrăjitor extrem de periculos, care a ucis deosebit de mulți alți vrăjitori, care nu este de găsit. Este anul 1926 și oamenii încă nu sunt pregătiți pentur ceva diferit și încă există vânători de vrăjitoare.
Pe acest fundal, sosește la New York Newt Scamander, un tânăr englez, aparținând casei Hufflepuff (Astropufi) de la Hogwarts. El are o meserie mai neobișnuită: prinde animale fantastice, considerate extrem de periculoase, fapt pentru care sunt pe cale de dispariție. Acest personaj mi-a amintit foarte tare de Hagrid, din celebra serie „Harry Potter”, mai ales că și el a fost exmatriculat de la Hogwarts pe motiv că a folosit magia în mod necorespunzător, iar dragostea lui pentru animalele fantastice nu cunoaște margini.
Întreaga sa avere este formată dintr-un geamantan, care, în aparență, pare a fi ceva normal, dar care, în realitate, cuprinde o întreagă lume: înăuntru, se află o cameră de locuit pentru Newt și multe habibtate naturale pentru niște animale interzise de toate legile vrăjitorești, dar care lui îi sunt extrem de dragi, având relații extraordinare: se pot găsi acolo murtlapi, occamii, șterpelici, diavoli năvălitori, turbociufi, privighetori, toate animale cu puteri fantastice.
Printr-o mică eroare, anumite animale reușesc să scape din geamantan, invadând lumea oamenilor (nemagii sau mageamii, cum sunt ei cunoscuți în lumea vrăjitorească), fapt pentru care Newt intră în vizorulu MACUSA (Magi-Congresul Statelor Unite ale Americii).
Însă, când MACUSA are parte de oameni corupți, când cei care se luptă contra încălcării legilor, așa cum este Tina Goldstein, sunt acuzați de aliere cu dușmanul, se impune formarea unor alianțe. Astfel, Newt, Tina, sora acesteia, Queenie, și un nemag, Jacob Kowalski devin prieteni de nedespărțit, care încearcă să salveze New York-ul de forțele malefice. Dacă vor reuși sau nu, rămâne să aflați citind acest roman.






miercuri, aprilie 19

DIN NOU LA PEMBERLEY DE JULIA BARRETT





Atmosferă de epocă, etichete care trebuie respectate, povești de dragoste cu iz modern, baluri… de toate aceste și multe altele pe lângă veți avea parte în „Din nou la Pemberley” de Julia Barrett, continuarea târzie a romanului lui Jane Austen – „Mândrie și prejudecată”, despre care v-am vorbit aici.
Este un roman drăguț, care te reaxează după o zi încărcată, însă, deși autoarea a încercat să păstreze stilul părintelui literar al romanului clasic „Mândrie și prejudecată”, Julia Barett nu reușește să recreeze aceeași complexitate a acțiunii și aceleași personaje bine conturate cum a făcut-o Jane Austen. Pe alocuri, sare mult prea repede de la o poveste la alta și poate mi-ar fi plăcut să insiste mult mai mult pe triunghiul amoros Georgiana Darcy – Thomas Heywood – James Leigh-Cooper, pe modul în care s-au format serntimentele acestora și poate mult mai mult pe relația Elizabeth-Darcy și al noului statut de stăpână a Pemberley a lui Elizabeth. Rămâne, însă, per total, un roman plăcut, care te delectează și care te face să visezi un picuț la lumea crinolinelor și a plimbărilor prin natură.

*******

Romanul debutează cu un bal dat la Pemberley, petrecere care are darul de a o scoate în lume, după obiceiul vremii, pe Georgiana Darcy, cumnata celei devenite acum doamna Darcy. Deși fusese pradă în trecut unei pasiuni puternice pentru băiatul servitorului tatălui său, George Wickham, fapt care aproape îi stricase viitorul  atunci când fugise cu acesta, Georgiana, la cei 17 ani ai săi, este încă destul de crudă și de naivă și se încrede în aparențe și în puterea rangului de care se bucură cel din fața sa.
Aflată în preajma a doi bărbați, unul care reușise să urce pe scara socială datorită propriilor puteri și a unui efort susținut, ceea ce îl face să devină un arhitect respectat chiar și de regent și de alți bărbați cu influență în societate, în persoana tânătului James Leigh-Cooper, iar altul abia întors pe continent, căpitan în armata Majestății Sale, în persoana lui Thomas Heywood, tânăra este pusă în fața situației de a alege. Deși are discuții extrem de plăcute cu tânărul arhitect, care se dovedește extrem de erudit și cu un extraordinar de mare bun-simț, Georgiana tinde adesea să îl neglijeze sau chiar să uite total de existența acestuia din cauza logorei căpitanului Thomas, care o cucerește prin rangul pe care îl deține și prin galanteria oarecum studiată. În ciuda faptului că sunt multe elemente care i-ar da oricui de gândit cu privire la căpitan, faptul că mereu este înconjurat de femei, că nu îi caută în mod necesar compania, ei întâlnindu-se absolut întâmplător, inima Georgianei înclină spre acesta…

******* 

Oare pe cine va alege Georgiana Darcy? Va cădea ea pradă snobismului și va așeza titlurile nobiliare mai presus de sentimentele de iubire sau va fi capabilă să vadă dincolo de aparențe și să aleagă cu inima?

******* 

Deși acțiunea romanului este concentrată în jurul acestui triunghi amoros, Julia Barrett aduce în discuție și situația lui Elizabeth, devenită acum doamna Darcy, care are de înfruntat cuvintele vecinilor și dezaprobarea atât a lui lady Catheryne, cât și pe cea a nașului celor doi Darcy, Geoffrey Portland. Ca și cum această căsătorie, considerată de cei sus puși a fi o simplă mezalianță, nu ar fi fost de ajuns, părinții săi îi anunță un nou necaz care le încearcă familia: mătușa Philips, sora mamei sale, este acuzată de furt și este pe punctul de a ajunge să fie spânzurată. Pentru a afla cum anume se termină această poveste, precum și ce s-a întâmplat cu personajele prferate din „Mândrie și prejudecată” (precum Jane și Bingley, Kitty și Mary Bennet, Lydia, Charlotte), vă invit să citiți acest roman.

******* 

Recunosc - „Din nou la Pemberley” este o continuare destul de reușită a romanului lui Jane Austen, care ne ajută să aflăm mai multe despre personajele dragi și să ne imaginăm cu totul alte povești. Mi-ar fi plăcut ca acțiunea să fie mai densă, să se fi insistat mai mult pe poveștile de dragoste ale Georgianei, care pare să sară de la un bărbat la altul extrem de repede și care pare un pic instabilă emoțional. De asemenea, autoarea nu a fost foarte atentă la unele nume ale personajelor sau poate este vina traducerii, deoarece sunt schimbate câteva nume la un moment dat (Philip Collins devine William Collins, de aici și numele fiului său apoi, de William; Caroline Bingley devine, la un moment dat, Carloine Bencley) și, povestea care rezumă romanul bază este oarecum schimbată… însă, toate acestea nu deranjează chiar atât de tare…

*******  

Citate:

  • „O viață fără dragoste, oricât de respectabilă și de îndestulată, nu-ți lasă în suflet decât jale și tristețe.”
  • „(...) timpul vindecă orice rană - chiar și pe aceea care (...) vă sângerează inima.”
  • „valoarea unui om nu-i dată nici de familie, nici de înfățișare, ci numai de faptele sale.”       

******* 


Romanul va primi undeva între 3-3,5 steluțe pe Goodreads, din cauza acestor mici scăpări.

Vizitatorii blogului


website hit counter